Înapoi în 2018


Cred că nu e prea târziu pentru o retrospectivă a anului care a trecut…

2018 a fost anul marilor plecări ale lui Dragoș.  Adunasem cât timp a fost plecat în acest an…dar nu mai rețin exact. Oricum cea mai lungă perioadă în care a lipsit de acasă a fost de 6 săptămâni + multe weekenduri prelungite presărate de-a lungul anului…(luna noiembrie a fost plecat trei weekenduri la rând). În momentul în care rămân doar eu cu Tudor reușesc să mă mobilizez și să fac tot ceea ce trebuie făcut, dar nu e deloc ușor.

2018 a fost anul în care am mers destul de des pe la medici și am făcut mai multe analize. Pe unele dintre probleme le-am rezolvat, pe altele trebuie doar să le țin sub control, dar recunosc că uneori îmi e greu să rămân liniștită.

2018 a fost anul în care ne-am rugat ca Dumnezeu să ne dea înțelepciune și călăuzire în privința celui de a-l doilea copil. Personal m-am frământat mult…având mai clar și părerile medicilor și dorința noastră de a mai avea un copil. Până acum suntem bine…și cu ajutorul Domnului frățiorul lui Tudor se va naște în iunie. (da, se pare este tot un băiețel:)

2018 a fost anul în care m-am bucurat și m-am minunat de evoluția lui Tudor: cum a început să vorbească, cum ne-am înțeles (destul de bine zic eu) mai ales perioadele în care Dragoș nu a fost cu noi, câte lucruri înmagazinează în mintea lui și cât de haios poate să fie. Exceptând crizele specifice vârstei și „nu-urile” interminabile, perioada asta mi se pare cu adevărat plină de surprize frumoase.

2018 a fost încă un an de har…un an în care am înțeles mai clar că Dumnezeu își revarsă dragostea, bunătatea și binecuvântările datorită Numelui Lui, nu a ce merit eu.

Au trecut deja 8 zile din 2019…eu mă mai bucur de câteva zile de vacanță, de joacă cu Tudor și de momente de solitudine în care pot să citesc, să scriu și să mă rog. Mi-aș dori să pot folosi cu înțelepciune fiecare astfel de moment pentru a-mi lua rezerve și pentru zilele ce vor veni o dată cu prima lună de vară…:)

Un 2019 spre care, mai apoi, să putem privi cu bucurie…

Advertisements

La joacă


Săptămâna trecută am fost cu Tudor, cu Irina de la Cartea e o viață și cu băiețelul ei Mihai la Ludotech. Irina mai fusese înaintea noastră și pentru că mi-au plăcut pozele pe care le-am văzut la ea, am zis să merg și eu cu Tudor.

Am fost întâmpinați de o doamnă foarte drăguță și caldă care ne-a prezentat spațiul de joacă și tipul de jucării, iar reacția lui Tudor când am intrat în camera destinată copiilor între 1 și 5 ani a fost grăitoare, păcat că nu o pot descrie în cuvinte. Spațiul era aranjat foarte drăguț, jucăriile puse la locul lor, și pentru că în prima jumătate de oră am fost doar noi patru, am avut posibilitatea sa explorăm în voie.

Pe scurt, Ludotech este un spațiu de joacă unde poți găsi o cameră pentru copii între 1-5 ani, o cameră pentru copii de la 6 ani +, o cameră unde se țin diferite ateliere, un spațiu pentru adulți – în cazul în care copiii pot sta și fără părinți, și un magazin de unde poți cumpăra cărți/jucării și diverse cadouri. Jucăriile sunt foarte interesante, educative (de tip montessori, waldorf) și distractive. În cele aproape două ore petrecute acolo nu am reușit să le testăm pe toate, de aceea trebuie să mai mergem.
Ne-a plăcut foarte mult (și mie și Irinei 🙂 ) labirintul quadrilla în care băieții au pus bile pe care, mai apoi, le urmăreau până jos. E un joc care poate ține ocupați mai multe minute în șir și adulții și copii (adulții pentru a construi labirintul, iar copiii mici pentru a plimba bilele). Partea faină la acest joc este că poți construi labirintul  în mai multe moduri, deci nu te poți plictisi prea repede. La o căutare pe google am aflat că pe amazon jocul costă puțin peste 100$, iar pe site-urile românești l-am văzut la aproximativ 350 lei (redus). Partea neplăcută este că labirintul se poate dărâma foarte ușor la o mișcare greșită a copilului, dar asta poate fi o plăcere pentru părintele pasionat de construit. Tudor a trântit labirintul construit de Irina și s-a pus pe un plâns de zile mari (asta e reacția lui când îi scapă ceva din mână sau când strică ceva, deși noi nu l-am certat pentru astfel de accidente), iar când l-am întrebat dacă i-a plăcut la locul de joacă mi-a zis: „Poc Tudur” (Tudor a trântit jocul) deci se pare că l-a afectat tare acest lucru.

Mă bucur mult că am aflat de acest loc, cu siguranță vom mai merge (pentru joacă liberă și poate și pentru ateliere). Costul pentru un copil este de 20 lei/oră; adult 10 lei/oră, dar dimineața au reducere de 50 % așa că eu și Tudor am plătit doar 20 lei pentru aproape două ore.

Pentru mai multe detalii despre costuri, program și adresă (spațiul se află aproape de Hotelul Horoscop – Unirii) puteți da like paginii de facebook Ludotech.

p.s. Nu este un articol plătit, doar că mi-a plăcut așa de mult locul și m-am gândit că informația poate ajuta vreo mămică. 😉

This slideshow requires JavaScript.

Pauză


Mi-am dat seama de două lucruri: 1) nu mai știu ce să fac cu momentele libere și 2) mă simt vinovată atunci când se întâmplă să nu am nimic de făcut.
Am uitat cum e să mă opresc. Am uitat cum e să mă relaxez. Am uitat cum e să mă bucur de pauze…și am uitat să îmi iau pauze. Și nu mă refer doar la pauze de la activitate și muncă fizică, ci pauze de la frământat gânduri.

În ultima vreme în mintea mea nu a mai fost liniște, s-a auzit mereu acel uruit al morii care macină gânduri, îndoieli, planuri, care caută răspunsuri.

….și nu vă frământați mintea. Luca 12:29

 

Știu că această agitație interioară ține și de felul meu de a fi (nu îmi place să tărăgănez lucrurile, vreau mereu să văd rezultate, mai mereu termin treaba înainte de deadline-ul stabilit) și cred că totul s-a accentuat de când sunt mamă și de când totul trebuie făcut pe fugă pentru că altfel risc să rămân cu treaba neterminată sau chiar neîncepută.

Dar nu e numai despre temperament și despre a fi mamă, ci și despre credință și încredere. A vrea mereu să am totul planificat, a crede că lucrurile nu vor merge bine dacă eu nu fac ACUM și AICI acel CEVA atât de important îmi arată că mă bazez mai mult pe mine decât pe harul și puterea lui Dumnezeu.

Opriți-va și să știți că Eu sunt Dumnezeu. Psalmul 46:10

 

E nevoie să mă opresc și să îmi amintesc că El e Domn, iar căile Lui sunt mult mai netede și mai simple decât planurile și ideile mele. E nevoie să mă opresc și să îmi odihnesc gândurile în Cuvântul Lui;  să transform îngrijorările în rugăciune și să reînvăț cum să ascult răspunsurile. Să mă odihnesc în promisiunile Lui.  Să nu mai încerc eu să aranjez totul…ci doar să fac ce ține de mine și apoi să aștept.

Sursa foto

 

 

 

Surse de inspirație


Am în minte câteva siteuri și locuri care îmi oferă resursele de care am nevoie pentru mai multe aspecte din viața mea de zi cu zi și vreau să vi le spun și vouă. Cine știe, poate vă vor fi de folos.

Bucătărie

Edith’s kitchen – un blog plin de rețete interesante, apetisante și bine explicate.
Nu fac parte din categoria celor pasionați de gătit, dar în ultima perioadă (mai exact de când Tudor a trecut de etapa piureurilor de legume/fructe) am început să încerc rețete noi și să gătesc des. Nu sunt atât de talentată și curajoasă în a inova și în a încerca combinații de gusturi și arome, așa că blogul lui Edith îmi e cu adevărat de ajutor. Toate rețetele încercate mi-au ieșit și au fost pe placul nostru. Iată aici, aici și aici ultimele rețete făcute zilele astea.

Biscuim – un blog cu rețete pentru copii, dar și pentru părinți. De când am descoperit blogul Simonei Ionescu, m-am liniștit. Și nu exagerez deloc când spun asta. Când Tudor avea 7 luni și ceva și încheiasem cu schema de introducere a legumelor, am intrat în panică: ce-i dau eu să mănânce copilului? Am început să caut pe internet și slavă Domnului rețete pentru bebeluși sunt din plin, dar fie nu-mi plăceau mie, fie nu-mi ieșeau, fie Tudor nu accepta rezultatul final. La vizita de rutină de la pediatru mi s-a zis că bebelușul e cam portocaliu….de la atâția morcovi și cartofi dulci. Clar ceva nu era bine în ce făceam. Dar cumva (nu mai știu cum) am descoperit biscuim.ro și mi-a plăcut din prima. Se vede că rețetele sunt făcute de o mamă cu copil mic care nu are prea mult timp la dispoziție și care în timp ce gătește e atentă și la ce face prichindelul ei. Toate rețetele încercate au intrat în meniul lui Tudor, eu am căpătat încredere în a încerca alimente noi pentru el și curaj să-i gătesc des, pentru că rețetele mi se par chiar ușor de făcut, sunt sănătoase și diverse. Iată aici, aici și aici ultimele rețete făcute zilele astea.

Locuri

Jucării Reciclate Veteranilor – un loc pe care l-am descoperit de când avea Tudor câteva luni și unde merg cam o dată pe lună sau mai rar. Jucăriile sunt second hand, (cred că) sunt aduse din Anglia și se vând la kilogram. Eu merg când kilogramul este de 30 lei/20 lei și de fiecare dată am găsit jucării funcționale, educative și trainice. Când lotul se schimbă, șansele să găsești lucruri frumoase este mult mai mare.

Biblioteca Metropolitană București Un loc unde merg cam o dată la trei săptămâni. O singură dată am luat două cărți pentru mine, în rest merg cu Tudor și împrumut cărți pentru vârsta lui. La început am luat doar cărți cartonate pe care să nu le poată rupe, dar apoi, când am văzut că nu e tentat să le strice, am început să împrumut și cărți necartonate și până acum pe toate le-am înapoiat în stare bună, fără rupturi sau mâzgăleli. Tudor nu se simte prea confortabil acolo pentru că nu-i place de doamnele bibliotecare (în general se acomodează mai greu cu străinii) așa că nu am răgaz prea mult să caut cât aș vrea. Când aud de câte o carte potrivită pentru vârsta lui, o caut de acasă în catalogul online și dacă o au la filiala unde mergem noi le rog pe doamnele de acolo să mi-o dea de pe raft.
Și ca să nu o mai lungesc: Biblioteca Metropolitană are filiale în fiecare sector din București, are locuri amenajate pentru copii (câteva jocuri, mese și scaune), se organizează sesiuni de citit povești (cred că pentru copiii de la 3 ani în sus), pentru abonament este necesar doar buletinul, iar cărțile le poți împrumuta pe o perioadă de trei săptămâni și dacă mai ai nevoie poți merge să prelungești termenul.

Bloguri/Site-uri

Jurnal de prințese – un blog cu activități pentru copii, tips&tricks pentru părinți, recomandări de cărți pentru copii și în general idei utile despre viața unei familii cu copii mici. Mariana scrie într-un mod organizat și aerisit și o admir pentru că deși are 3 copii își face timp și pentru blog.

Goodreads – locul unde caut cât de bine cotată e o carte, unde intru când vreau să mai văd ce cărți mai citesc cei din lista mea de prieteni, ce feedback are o carte pe care vreau să o citesc etc. Din păcate mulți dintre prietenii mei despre care știu că citesc mult nu sunt activi pe acest site. Din teama de a nu pierde timp cu o carte proastă evit destul de mult să citesc cărți recent apărute sau scrise de autori despre care nu știu nimic (știu, nu e chiar ok ce fac) și tocmai de aceea am nevoie de păreri din partea celor pe care îi cunosc sau din partea celor despre care știu că au gusturi bune în materie de cărți. O persoană activă care citește mult și al cărei profil îl urmăresc este Irina Trancă.

Photo by Element5 Digital on Unsplash