Mariana Dinu: o mămică organizată și creativă (partea a doua)


Continuăm să aflăm lucruri utile despre pedagogia montessori și să primim câteva sfaturi bune de la Mariana Dinu, o mămică implicată, organizată și creativă.
Prima parte a interviului o găsești aici.

  • Ce surse de inspirație ai pentru activitățile pe care le faci?

Eu sunt educator/învățător și psiholog și am o experiență consistentă în lucrul cu copiii cu dizabilități. Asta m-a învățat să predau în pași mărunți și să fiu sensibilă la etapele de dezvoltare ale copiilor. La toate acestea se adaugă experiențe de învățător de școală duminicală și nenumăratele tabere/cluburi de vacanță la care am participat. Îmi vine natural să mă uit la diverse materiale și să le găsesc utilitatea în contexte educaționale. Uneori consider asta ca un defect profesional. Dar petrec destul de mult timp pe alte bloguri, canale de youtube, pinterest. De folos îmi sunt discuțiile cu prietena mea care este educatoare într-o grădiniță montessori. De la ea absorb tot ce înseamnă ”bucătaria educației montessori” și deși avem foarte puțin timp împreună, de fiecare dată primesc insighturi excelente de la ea.
  • Care sunt activitățile preferate ale fetelor?

Le plac foarte mult activitățile de viață practică și cele senzoriale. A intrat în tradiția noastră ca sâmbăta dimineața ele să  pregătească împreună clătite (una sparge ouăle, celalată amestecă cu telul, una pune făina, cealaltă toarnă lapte). Le mai place să spargă și să macine nuci cu mașina lor de tocat și să transfere lichide dintr-un recipient în altul.
Adoră joaca senzorială cu biluțe hidrofile sau în faina cu ulei de bebeluș și jocurile de memorie și de tip domino.
Dar, de departe, cititul este opțiunea lor numarul unu, deocamdată.

  • Ce faci pentru a le inslufla copiilor tăi pasiunea și dragostea pentru cărți și pentru citit?

Citesc, le citesc și am grijă de cărti. Suferim când se rupe o carte și o reparăm împreună. Fac din momentele de citit momente de alint și îmbrățișare.

  • Mai ai timp și pentru tine? Cum reușești?

Da, mai am timp și pentru mine. Reușesc asta pentru că îmi pun copiii devreme la culcare și avem două-trei ore pentru adulți. Atunci petrec timp cu soțul meu, ne uităm împreună la ceva sau povestim. Uneori el învață și eu lucrez la blog sau caut idei și pregătesc activități educative sau de organizarea casei&familiei.

  • Ce anume te ajută să o iei de la capăt atunci când simți că nu mai poți?

Lucruri mărunte: 5 minute de stat cu fața la soare, o porție de paste bune la restaurantul nostru preferat, de preferat, numai cu soțul meu, o oră de somn în plus sâmbăta dimineața, o cafea bună, o sesiune de decluttering prin casă.

  • Recomandă o carte care ți-a fost de folos de când ești mamă.

Dragoste și respect în familie de Dr. Emerson Eggerichs  (Respectul pe care părinții îl doresc. Dragostea de care au nevoie copiii). Mi se pare o carte echilibrată și conectată la vremurile în care trăim și la specificul generației pe care o creștem.

  • Care este modelul tău în ceea ce privește rolul de soție/mamă?
    Cristina Ciupe

 

  • Ce recomanzi unei mame care se gândește să aplice pedagogia Montessori? Ce ar trebui să știe și la ce să se aștepte?

Parerea mea personală este ca nu poți să faci educație montessori autentică fără materiale  montessori. Și cum materialele sunt foarte scumpe, nu merită să investești în ele pentru acasă decât dacă faci homeschooling, eventual cu mai mult de un copil:) Deci, fie îți dai copilul la o grădiniță/școală montessori, fie încorporezi și adaptezi în funcție de disponibilitatea întregii familii idei de viață practică, de exemplu. Poți să îl încurajezi pe copil să fie independent accesibilizând spațiile (să poate ajunge la cuier să își agațe haina, să ajungă la chiuvetă să se spele pe mâini fără să îl ridici tu în brațe, mai târziu să îl înveți să își facă micul dejun singur). Îmi place mult ideea de a nu cumpăra atâtea jucării câți copii sunt și de a îi învăța pe copii să respecte pe celalalt frate când se joacă cu o jucărie, fără să îl întrerupă. Este mult mai comod să le dai două păpuși sau două mașini indentice și ai terminat cu cearta, dar este mai folositor pe termen lung să îl înveți să împartă și să își aștepte rândul. Apoi alt lucru care poate fi implementat acasă,  este spațiul ordonat, aerisit unde fiecare lucru are locul lui, unde jucăriile nu sunt stridente, nu țipă. Copiii sunt mult mai calmi fară jucării electronice, stridente, tone de plușuri și atâtea lucruri de nici părinții nu mai știu ce au cumparat și unde le-au pus.
Aș sugera evitarea păstrării jocurilor și jucăriilor în coșuri largi sau în cutii. Pentru a se juca cu ceva copilul trebuie să răstoarne tot coșul pe covor și senzația este una copleșitoare. E mult mai frumos când jocurile și jucăriile sunt prezentate izolat, în mici coșuri de nuiele și tăvițe.
Un alt lucru care funcționează la noi este rotirea jucăriilor și a jocurilor. Am un spațiu sub canapea unde păstrez jucăriile și cam o dată pe lună le rotesc. În felul acesta se joacă cu toate, pe rând.

Simplitate, naturalețe, frumusețe, grijă.

Sper că aceste informații sunt folositoare și că ai aflat lucruri interesante despre pedagogia montessori și despre cum o poți aplica în familia ta.  Dacă ți-a făcut plăcere să o cunoști pe Mariana Dinu și dacă ești în căutare de activități/jocuri practice și educative pentru copiii tăi, poți urmări blogul Jurnal de prințese.
Pentru a afla când voi publica următorul interviu, cu o altă femeie credincioasă, despre un alt subiect, nu uita să apeși butonul „abonează-te”  de prima pagină a acestui blog.
Photo credit: David Leo Veksler via Foter.com / CC BY
Advertisements

Mariana Dinu: o mămică organizată și creativă (prima parte)


Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei…(Proverbe 31:27/a)

Mariana Dinu este căsătorită, are trei copilași și de câțiva ani locuiește cu familia în Germania. Ne cunoaștem de prin 2008-2009 (cred că nu greșesc) și până ca eu să mă căsătoresc am mers la aceeași biserică. Am observat la ea o atenție deosebită la detalii și o plăcere în tot ceea ce înseamnă organizare. Îi plac copiii, este creativă și mereu gata de acțiune. Din anul 2014 scrie pe blogul Jurnal de prințese despre activitățile educative pe care le face cu fetele ei.  Pentru că Mariana a preluat idei de activități din pedagogia montessori și pentru că am văzut pe blogul ei cum le învață pe fetele ei, prin joacă, lucruri utile, am întrebat-o câte ceva despre acest tip de pedagogie și despre cum este viața ei cu 3 copii mici. Mie mi-a plăcut tare mult ce am citit și cu siguranță voi prelua anumite idei atunci când Tudor va mai crește puțin. Pentru că textul este destul de lung, l-am împărțit în două. Iată, mai jos, prima parte a interviului cu Mariana Dinu.


  • Cum arată o zi obișnuită din viața ta de mămică cu trei copii, dintre care un bebeluș?

Viața mea în prezent are un program destul de strict, în limitele căruia gestionez mereu tot felul de surprize, dar am niște momente ale zilei care mă ajută să mă organizez:  rutina de seară și rutina de dimineață, cele două tabele cu imagini care le arată fetelor ce au de făcut pentru a fi operative și a ajunge la timp la gradiniță sau a ne culca la o oră decentă.

Mă trezesc odată cu primul copil – nu reușesc să mă trezesc mai devreme pentru că nu sunt o persoană matinală. Dimineața este un minimaraton, dar fetele știu ce se așteaptă de la ele și colaborează mai ușor astfel. Rutina noastră de dimineață presupune: spălat, îmbrăcat, pieptănat, citit din Biblie, mic dejun și plecat la drum. Până când vin ele de la grădiniță fac ordine în casă, spăl o tură la mașină și pregătesc cât pot de mult din cină (asta înseamnă ori să pun carne la cuptor, ori să fierb o supă sau să pregatesc legume pentru salată). Matei este focusul meu dimineața, deci pe toate celelalte le fac între sesiunile de alăptat, când el stă și se uită la jucării de lemn atârnate sau când doarme. Pentru pranz nu gătesc, fiindcă nu sunt decât eu acasă, deci fie mănânc ce rămâne de la cină, fie fierb rapid paste. După ce le iau pe fete de la grădiniță (1:30-2:00) mergem cu toții în parc, unde luăm o gustare de fructe sau mâncăm croisante și covrigi. Uneori ne oprim la o înghețată. Pe la 5:00 mergem spre casă unde trebuie să le fac duș imediat pentru că sunt pline de nisip. La 6:00-6:30 mâncăm masa de seară cu totii și la 7:30, maxim 8:00, fetele  sunt în pat. Între momentele acestea se mai joacă un joc cu Andrei (tatăl) sau cântă cu el la pian și facem împreuna rutina de seară: au 5 minute de făcut ordine în camera lor, se spală, își aleg hainele pentru dimineață, le citim cărti, ne rugăm împreună.

După ce ele sunt în pat, eu spăl vasele (nu le las niciodată pe a doua zi pentru că mi se pare deprimant să încep ziua cu o chiuveta plină cu vase murdare), apoi trec pe la baie și în 5 minute îi dau un refresh  cu un detergent slăbuț cât să las cada uscată și să spal urmele de pastă de dinți de pe chiuvetă. De la 8 seara este timpul nostru de cuplu și chiar dacă bebe e cu noi, ne simțim ca și când (încă) suntem singuri.

  • De când ai început să faci activități inspirate din pedagogia montessori cu fetele tale? Ce urmărește (pe larg) pedagogia montessori? De ce ai ales tu această metodă?

Știam destul de vag despre metoda montessori încă din  liceu. Când Elisa avea un an am citit „Descoperirea copilului” de Maria Montessori și tot atunci am început să intru în contact cu câteva bloguri din țara noastră care erau pentru mine o sursă de inspirație la vremea aceea: „clipe-frumoase-cu-ema”, „micatelierdecreatie.ro”, ”caietpentruscoaladeacasa”, „ursuletinazdravani”. Două dintre mămicile care au aceste bloguri sunt și creștine evanghelice și asta m-a motivat mult. Mă gândeam serios la homeschooling și m-a atras mult aspectul ordonat, frumusețea materialelor și ineditul activităților din pedagogia montessori.

 Am început când Elisa avea aproape 2 ani, cu activități senzoriale, învățatul culorilor.  Acum aș face lucrurile puțin diferit. Nu  am lucrat niciodată numai în stil montessori, dimpotrivă, am făcut multe greșeli și îmi lipsesc multe cunoștințe de bază din această pedagogie. Eu mi-am creat un stil al meu care îmbină niște elemente cu care eu mă simt bine să lucrez și încerc să urmez mult interesul copiilor mei, mai ales că visul meu de  a face homeschooling s-a spulberat de când ne-am mutat în Germania, unde această forma de educație este cu totul în afara legii. Așadar, atâta vreme cat merg deja la grădiniță, nu mai pot și nu vreau  să le încarc timpul prea mult. Numesc ceea ce facem noi acum „Interest-led learning”.
Am unele direcții pe care am ales să le dezvolt și sunt mulțumită astfel: vreau  sa fiu disponibilă să le învăț atunci când ele manifestă un interes, oricat de ciudat ar părea acesta (au vrut să învețe despre ciocolată și pâine, de exemplu), vreau să continuăm să vorbim cele trei limbi cu care sunt ele acum în contact (română, germană și engleză), vreau să le ofer zilnic ocazia de a se juca în aer liber și să le pun la dispoziție zilnic cărți în ce limbi doresc ele.

  • Îmi plac activitățile de tip montessori și știu că prin ele se dezoltă multe abilități ale copilului, însă nu știu despre principiile acestui tip de educație referitor la caracterul copilului. Ai putea să povestești puțin despre asta? Te inspiri în formarea caracterului din acest tip de pedagogie/există lucruri care se bat cap în cap cu Biblia?

Există ceea ce se numește ”Godly play”, o formă de predare a învățăturii biblice în stil montessori creată de Jerome Berryman și care pornește de la premisa că un copil are capacitatea de a simți prezența lui Dumnezeu. Materialele cu care se lucrează sunt foarte simple, dar frumoase și versatile. Abordarea este una blândă, liniștită și își propune să le ofere copiilor instrumentele lingvistice necesare pentru a se exprima în relația lor cu Dumnezeu. Am vazut pe youtube camere de școală duminicală pentru copii mici cu materiale montessori, special create pentru a preda lecții biblice, și mi se par minunate.

În pedagogia montessori copilul este încurajat să fie independent și de aceea este învățat de la vârste foarte fragede cum să mănânce singur, cum să se spele singur, cum să se îmbrace singur. Ca principiu de neclintit este să nu faci pentru copil ceea ce poate să facă deja singur. Într-o clasă ideala montessori, copiii lucrează în liniște, învață să își controleze pornirile și să își stăvileasă reacțiile care i-ar putea deranja pe cei din jurul lui. Nu există două materiale de acelați tip, deci copiii învață să își aștepte rândul sau să lucreze împreună cu un alt copil. Se pune mare accent pe lecțiile de grație și bune maniere.

Sunt multe de zis despre ce face această pedagogie, atât de eficientă pe termen lung. Unul dintre argumente este acela că, nerecompensându-l pe copil de fiecare dată când reușește, el învață să își dezvolte o motivație intrinsecă pentru a reuși. Așa ceva este foarte greu de implementat de către mine, care vin din sistemul tradițional, competitiv și care vreau rezultate acum și aici, eventual mai bune în comparație cu toți ceilalți.

În pedagogia montessori progresul este urmarit în raport cu propriile performanțe. Copilul este încurajat să încerce până când reușește și îi sunt apreciate eforturile și micile progrese altfel decât prin „Bravo-Bravo”.

Inițial, am crezut că această abordare fără recompense și pedepse nu este deloc biblică, dar dacă stau bine să mă gândesc, nici Dumnezeu nu ne recompensează imediat pentru toate lucrurile pe care le facem după voia Lui și suntem, dimpotrivă, încurajați să ne amânăm  gratificarea și să așteptăm răsplata cea mare și dreaptă în ceruri, unde vom fi judecați după inima noastră (nu numai pentru ce am făcut, ci și pentru inima cu care am făcut acele lucruri).

Un alt lucru pe care ”l-am rumegat” multă vreme a fost cum se împacă lipsa pedepselor din pedagogia montessori cu învățătura biblică. Nu am încă un raspuns la asta, tot ce pot să spun din ce am înțeles eu de la Dumnezeu este că ar trebuie să existe mult mai multe oportunități de învățare înainte de a cere ascultare imediată.  Practic, pentru mine  neascultarea este și o oportunitate de a-l mai învăța pe copil încă o data ce este binele. Sigur că știm când ei fac ceva rău pentru că mai au nevoie să învețe, sau când fac ceva rău intenționat și acționăm în consecință.

Un alt principiu pe care l-am învățat este să las să se desfășoare cursul firesc al lucrurilor și să permit copiilor să suporte consecințele naturale ale faptelor lor, care uneori sunt mai dureroase pentru ei decât pedepsele noastre. Uneori este mai comod și pentru noi, parinții, să le aplicăm o pedeapsă rapidă, decât să îi lăsăm să suporte consecințele naturale a ceea ce au făcut rău.

E  important însă de știut  că acest sistem de educație nu a fost gândit pentru a fi implementat cu prioritate în familie, ci în grădinițe și școli. Nu cred că ar trebui să mergem atât de departe încât să ne schimbam stilul de viață și valorile pentru a ne adapta la un sistem educațional; putem să adoptăm ceea ce ni se pare potrivit și să lasam la o parte ce nu se potrivește.

Sursă foto: aici

(va urma)