Irina Trancă – o mămică care citește cum poate, unde poate și cât poate :)


Pe Irina Trancă o știu din 2007, de când am venit în București, dar am cunoscut-o mai bine începând cu anul 2009, când am mers împreună la un curs de radio organizat de RVE București. Îi plac limbiile străine, este pasionată de cultura japoneză, este mereu atentă la nevoile celor din jur și dăruiește mult: timp, idei și obiecte. M-a ajutat mult cu sfaturi, idei și obiecte decorative pentru nuntă și mai apoi cu experiența ei de mamă veterană (cu 6 luni mai mult decât mine :)) ), hăinuțe și jucării pentru bebe, multe mailuri lungi și explicite despre îngrijirea și comportamentul nou-născutului.
Irina este căsătorită cu Emi, are grijă de băiețelul lor, Mihai, realizează emisiunea CARTEA E O VIAȚĂ și scrie pe blogul cu același nume. Dacă și voi sunteți curioși să aflați cum reușește o mămică de toddler să citească cel puțin o carte pe săptămână, ce cărți vă recomandă și cum o ajută cititul în viața de zi cu zi, vă invit să citiți rândurile de mai jos.


  • De unde vine pasiunea pentru cărți și de când ai început să citești?

Ca multe lucruri care dăinuie, și pasiunea mea pentru cărți a început în copilărie. Nu-mi amintesc ceva de dinainte de a intra la școală, dar după aceea (poate și mai devreme), țin minte că tatăl meu îmi citea, la culcare, povestioare cu morală creștină, îmi povestea episoade biblice, mă învăța versete, iar mama mă ducea prin librării în oraș, obicei pe care l-am continuat până târziu (mă refer la a face asta împreună, că obiceiul a rămas pentru mine și acum), iar cu toții mergeam la târgurile de carte organizate de două ori pe an, Gaudeamus, toamna și Bookfest, vara.

  • Care este cartea ta preferată din copilărie? Dar din adolescență?

Nu citeam însă atunci atât de mult, probabil pot număra pe degetele de la ambele mâini toate cărțile pe care le-am citit în copilărie, până în liceu. Ce îmi amintesc, însă, este că prima carte pe care am citit-o integral a fost Vrăjitorul din Oz de L. Frank Baum și că obișnuiam să recitesc aceleași cărți, lucru pe care nu-l mai fac de mult. Una dintre aceste cărți pe care am citit-o și recitit-o, și care mi-a rămas în suflet până acum (este încă una dintre cărțile mele preferate) este Anne de la Green Gables de L.M. Montgomery (din păcate nu s-a mai reeditat, poate cei de la Arthur care tot scot cărți clasice o vor publica din nou în limba română). Aceasta, împreună cu Secretul celor două fetițe de Erich Kästner, erau cele două cărți pe care le recomandam oricui, iar Anne era și este un fel de carte-test al compatibilității între mine și cel căruia i-o recomandam. Ulterior, am descoperit că, de fapt, există o serie de 8 cărți cu Anne, pe care le-am citit în engleză, în liceu. Deci m-au urmat și în adolescență.

Tot în perioada copilăriei am citit seria de cărți cu Mary Poppins de P.L. Travers și Cronicile din Narnia de C.S. Lewis (pe acestea din urmă le-am recitit și ca adult și mi-au plăcut la fel de mult).

Gimnaziul a fost etapa fantasy – în care am citit seria Harry Potter de J.K. Rowling și Stăpânul inelelor de J.R.R. Tolkien, iar apoi a urmat liceul, etapă în care am început să-mi fac abonamente la biblioteca de la British Council și de la Institutul francez, dar în care marea majoritate a timpului citeam bibliografia școlară de la limba română și de la literatura comparată, pentru că fiind la profil filologic, aveam lecturi suplimentare față de operele din programă. Până aproape de terminarea facultății însă, aș zice că nu aveam lecturi atât de diverse, citeam numai ficțiune, în special romane.

La finalul facultății, în perioada în care mă pregăteam pentru admiterea la master și în vacanța de după, am descoperit și alt gen de cărți: a început să-mi placă să citesc eseuri, jurnale de călătorie, monografii, și tot atunci i-am descoperit pe Ioana Pârvulescu, Andrei Pleșu și Eric-Emmnuel Schmitt, care au rămas printre autorii mei preferați.

În toamna lui 2011 am început să fac la RVE București emisiunea Cartea e o viață, pe care încă o realizez împreună cu prietena mea, Irina Enache. Cu această ocazie, am început să citesc cărți despre viața spirituală, credință, memorii, biografii, mărturii din sfera creștină, lecturi care până atunci lipsiseră din „portofoliul” meu. Astfel că, pregătirea pentru această emisiune m-a ajutat și mă ajută în primul rând pe mine să capăt o perspectivă mai largă asupra vieții de credință, să cunosc autori diverși, credincioși din diverse confesiuni, să învăț despre diverse aspecte ale credinței creștine. Am citit și multe cărți de apologetică, mărturii ale creștinilor persecutați, toate astea formându-mi spiritul critic și îmbogățindu-mă enorm.

În paralel, în aceeași perioadă (încă din facultate) am redescoperit literatura pentru copii și am început să citesc tot ce nu am citit cât eram copil, fără a mă bucura mai puțin de descoperirile făcute – Roald Dahl, în special, dar și alții ca Astrid Lindgren, Oliver Jeffers, David Walliams, Kate DiCamillo – și am citit multă astfel de literatură, cu ocazia pregătirii tezei de disertație pe această temă.

În prezent pot spune că am evoluat și am ajuns la stadiul de cititor ecclectic, citesc aproape de toate, mai puțin poezie și povestiri (deși și aici am descoperit lucruri frumoase), care mă atrag mai puțin. Prefer în continuare literatura pentru copii și adolescenți, romanele, dar și eseurile, mărturisirile, (auto)biografiile.

  • Cum crezi că te ajută să citești? În relația cu ceilalți? În relația cu Dumnezeu?

Cărțile m-au ajutat să descopăr și să capăt o înțelegere asupra unor probleme cu care se confruntă unii oameni de azi, de exemplu, tulburări comportamentale, boli, să-mi formez o viziune cu privire la cum vreau să fie relațiile în familia mea, la cum vreau să-mi cresc copilul, despre ce înseamnă (sau poate să însemne) viața de credință. Este o pasiune care mi-a format modul de a gândi într-un fel în care nu s-ar fi întâmplat dacă aș fi petrecut același timp cu alte activități, cum ar fi privitul la televizor, la care am renunțat de prin gimnaziu. Desigur, am pierdut timp și citind unele prostii, dar, asta e, fiecare pasiune are riscurile ei.

  • Cum reușești să-ți faci timp să citești așa mult, deși ai un copil mic?

Pentru că nu ești singura care s-a întrebat cum reușesc încă să citesc multe cărți, chiar dacă trebuie să am grijă și de copilul meu de 1 an și 7 luni, trebuie să mărturisesc în primul rând că sunt binecuvântată cu o slujbă în ale cărei responsabilități intră și cititul. Pentru că, așa cum am spus, încă realizez emisiunea CARTEA E O VIAȚĂ, și citesc cel puțin o carte pe săptămână numai pentru asta. Mai citesc cărți de plăcere și cu copilul pe mine, dar cel mai des când doarme el în timpul zilei și nu lucrez sau seara, după ce se culcă. Și, aș mai adauga obiceiul deloc de neglijat al cititului în librării, mai ales al cărților pentru copii care sunt ilustrate și/sau subțiri (am citit chiar și Jim Năsturel de Michael Ende pentru disertație într-o libărire, și nu e așa de subțire). Când e vorba să urmărim ce ne place, cum spune și Dumnezeu prin gura profetului, reușim să ne facem timp pentru asta indiferent de cât de ocupați suntem. Dacă nu e cititul, e altceva, dacă e ceva ce îți place, te vei asigura mereu că îți găsești timp pentru lucrul respectiv.

  • Ce faci sau ce ți-ai propus să faci pentru a-i insufla copilului pasiunea pentru citit?

Din ce am zis până acum se întrevede și una dintre metodele prin care încerc să-i insuflu pasiunea pentru lectură fiului meu, aceea de a mă vedea pe mine citind. Mereu se întinde spre cartea pe care o am în mână, atunci când o observă. Însă în primul rând i-am citit de când era bebeluș și i-am creat un spațiu în care să vadă cărți, îi pun la dispoziție cărți de vârsta lui și deja are cărțile lui preferate; seara, la culcare i se citește și cred că deja pot spune că avem un mic cititor în casă. De asemenea, periodic mergem la biblioteca publică din cartier, care este o filială pentru copii și tineret a Bibliotecii Metropolitane București, dar și la Institutul francez, a cărei mediatecă are un spațiu foarte mare și frumos pentru copii.

  • Povestește despre o carte care te-a ajutat (și cum te-a ajutat) în înțelegerea/îndeplinirea mai bine a rolului de femeie (soție, mamă)

Încă aștept să descopăr acea carte despre rolul de mamă sau de părinte despre care să spun că este tot ce-mi doream, mai ales din mediul evanghelic, n-aș putea spune că o carte anume mi-a format perspectiva cu privire la rolul de mamă, ci mai degrabă idei din mai multe cărți. Până acum mi-a plăcut cel mai mult Limite pentru copii de Dr. Henry Cloud și Dr. John Townsend, dar aceasta se axează mai mult pe sfera desemnată în titlu, a limitelor. Altfel mi-a plăcut mult Bringing Up Bébé de Pamela Druckerman, pentru ideile de a crește copii în stare să aștepte, obișnuiți cu frustrarea (adică să nu obțină tot timpul, când vor ei ceea ce doresc), independenți (în sens bun, capabili să se joace singuri, să se descurce singuri potrivit vârstei lor) și obișnuiți de mici cu tot felul de alimente. Altă carte foarte utilă, dar, pentru mine, aplicabilă pentru mai târziu, a fost How to Talk So Kids Will Listen and Listen So Kids Will Talk de Adele Faber și Elaine Mazlish care tratează diversele situații de comunicare între părinte și copil. Acestea, împreună cu Ce înseamnă să fii mamă de Leslie Ludy, aș zice că mi-au format momentan o înțelegere temporară cu privire la rolul de mamă/părinte. Am pe lista mea și altele care așteptă să fie citite, e posibil să capăt perspective noi.

Sincer vorbind, am fost cam dezamăgită de piața de carte creștină pentru părinți din România, mi-aș fi dorit să fi găsit mai multe resurse pentru prima etapă a vieții, multe dintre cărți se concentrează pe etapele următoare, pe disciplinare, și mai puțin pe educare efectivă (i.e. cum îi înveți anumite lucruri). Alte cărți interesante de parenting am recomandat pe blogul nostru, aici.

În ceea ce privește însă rolul de soție, recomand cu căldură cartea lui Gary Thomas, Căsătorie sfântă (despre care am scris și pe blogul nostru, aici, pentru perspectiva inedită asupra căsniciei, ca unealtă spirituală în procesul de sfințire, din care veți afla și multe informații interesante despre viziunile asupra căsniciei de-a lungul istoriei și exemplul unor cupluri celebre, cum ar fi Martin și Katharina Luther.

  • Recomandă 4 cărți: una pentru fetele necăsătorite, una pentru soții, una pentru mame, una pentru copii

Pentru lista de 4 recomandări nu mi-a fost ușor să aleg la unele categorii doar patru, dar iată ce a ieșit:

Pentru fetele necăsătoriteFeminitate pusă deoparte de Leslie Ludy, pentru că sunt de părere că fetele din ziua de azi au nevoie de mai multă strictețe, dedicare față de Dumnezeu, înfrânare și separare de modelul lumii (am scris despre ea aici).

Pentru soții – cartea amintită mai sus, Căsătorie sfântă de Gary Thomas, o carte lipsită de clișee, cu o perpectivă proaspătă, informații interesante și exemple de cupluri demne de urmat.

Pentru mame – tot o carte de Leslie Ludy, Ce înseamnă să fii mamă, pentru că oferă încurajare pentru mamele delăsătoare, care nu mai au grijă de ele pentru că se ocupă prea mult de copii, pentru că ne/le reamintește că Dumnezeu este cel care ne/le dă puterea, înțelepciunea și răbdarea necesare acestui rol.

Pentru copii – aici mi-a fost cel mai greu să aleg, din simplul motiv că această categorie se poate împărți în mai multe subcategorii pe criteriul vârstei. Până la urmă am ales să recomand ultima carte pentru copii care m-a impresionat în mod deosebit, o carte cum nu mai citisem de mult, ce mi-a amintit de Povestea fără sfârșit a lui Michael Ende – Val și Cetatea Sufletelor de Ana Alfianu, o carte despre un băiat ce pornește într-o călătorie inițiatică spre această Cetate a Sufletelor despre care nu prea se știe unde este, pentru a-și găsi bunicul (despre care aflăm că murise). O bijuterie! (mai multe recomadări, pe categorii de vârstă, găsiți aici.

Sper ca aceste recomandări să vă fie de folos și ca experiența mea să vă îndemne la citit. Lectură plăcută!

Advertisements