Guest post – Recomandări de lectură de la Andreea Ștefănică 2022


Anul 2021 nu a fost cel mai prielnic an pentru lectură în ceea ce mă privește, dar spre deosebire de alți ani, de data asta nu mă mai învinovățesc și nu mai simt nicio presiune legată de numărul de cărți citite. În etapa de viață în care mă aflu, e important să rămân conectată cu lumea cărților, să citesc constant și cu bucurie. Pentru că am avut un an aglomerat și pentru că am avut și o perioadă în care pur și simplu am simțit că nu mai pot citi nimic (oare vi se întâmplă și vouă asta?), am ales să citesc mai mult romane sau cărți care nu mă solicită foarte mult. Câteva dintre cărțile citite în 2021 le-am văzut recomandate pe blogul „Cartea e o viață”, dar o recomandare în plus e mereu binevenită, nu-i așa?

CARTEA E O VIAȚĂ

Așa cum v-am obișnuit, am rugat-o și în acest an pe Andreea Ștefănică, cea mai veche colaboratoare a noastră, să ne scrie o listă cu recomandări. Veți regăsi în lista ei o mare diversitate, de la romane americane și istorie la autobiografii și cărți de viață creștină (prezentate și de noi în emisiune și pe blog). Iată în continuare cele 11 cărți pe care ni le recomandă ea în 2022.


View original post 1,781 more words

Mulțumitori


2021, cât te-am așteptat!

Prima parte a lui 2021 a fost despre frământări, planuri și schimbări bruște de planuri. Anul trecut, pe vremea asta, eram aproape aproape să facem pasul către o schimbare cu „S” mare. Dumnezeu a avut un alt plan pentru noi (și nu este deloc un clișeu ceea ce scriu, ci pentru noi a fost și o realitate cum nu se poate mai clară), iar primăvara lui 2021 venit cu o adiere de pace. Dumnezeu a răspuns rugăciunilor noastre de a avea o locuință și deși noi aproape că nu îndrăzneam să-I cerem ceea ce am primit, El, care cunoaște dorințele ascunse și gândurile inimilor noastre, ne-a binecuvântat peste măsură.

Anul 2021 a fost un an maraton și parcă toate veneau peste noi cu o viteză pe care nu ne-o doream, dar care ne-a ținut în priză câteva luni la rând. Și acum ne amuzăm de planurile noastre mărunte: „dăm un var și ne mutăm. Ba nu, hai să schimbăm și ușile că sunt foarte vechi și cu ocazia asta înlocuim și parchetul. Păi dacă tot deranjăm atât, luăm „dăltița” și refacem instalația electrică”. Dar „dăltița” s-a transformat în picamer (sper că scriu bine), vecinii au avut parte de câteva săptămâni greu de suportat, iar apartamentul tocmai cumpărat a devenit un adevărat șantier. Pe Dragoș încă îl trec fiori când mai găsește poze prin telefon din timpul acelor patru luni de renovări.
Am trăit minuni, am avut parte de ajutor nesperat și nemeritat și am văzut atât de clar că Dumnezeu coordonează acest proiect și că El a avut un alt plan cu familia noastră, diferit de cel pe care îl gândisem noi inițial.

Au trecut deja cinci luni de când ne-am mutat și suntem atât de recunoscători pentru tot ce am trăit anul ăsta. Suntem mulțumitori pentru fiecare persoană care s-a implicat în renovarea și amenajarea locuinței noastre. E incredibil cum Dumnezeu ne-a scos în cale oameni foarte pricepuți în ceea ce au avut de făcut și cum parcă agendele lor erau făcute cu mult timp înainte și imediat ce terminam o etapă, a doua zi treceam la următoarea. Sunt convinsă că Dumnezeu va binecuvânta toată slujirea oamenilor care ne-au ajutat. Suntem mulțumitori chiar și pentru zilele alea interminabile și obositoare (cu pus faianță la ora 1 noaptea, cu zeci de drumuri la magazinele de construcție și cu țevi de apă sparte) pentru că am învățat atât de multe lucruri despre noi, despre cât putem duce și mai ales despre ce poate face Dumnezeu pentru noi.

2021: Dumnezeu ne-a învățat că dacă El ne vrea într-un loc, atunci ne va pune la dispoziție toate resursele de care avem nevoie pentru a fi acolo unde e voia Lui.

Începem 2022 cu câteva proiecte nu foarte confortabile, cu idei și planuri frumoase, dar care presupun sacrificii, disciplină și multă muncă. Am însă în minte gândul acesta: Dumnezeu nu ne-a binecuvântat ca mai apoi noi să ne facem tot mai confortabili în casa noastră, ci ca să avem condițiile necesare pentru a fi și noi o binecvântare pentru alții și pentru a sluji cu ceea ce (tot) El ne-a înzestrat.

Îmi doresc ca anul 2021 să fie ca o rampă de lansare pentru 2022, și din prea plinul acestui an să țâșnească în anul care va veni slujirea celor din jur, dedicarea față de Hristos, creșterea spirituală și intelectuală, relații frumoase în familie și în afara familiei, pasiunea și însuflețirea în slujbele și rolurile încredințate.

Îți mulțumim Doamne pentru că ai îngăduit un 2021 în viața și în familia noastră!

„Binecuvântează suflete pe Domnul, și nu uita niciuna din binefacerile Lui…”

Praying the Scriptures for your children, Jodie Berndt


În timp ce copiii noștri se află la școală și grădiniță și încearcă să își facă partea lor, noi, părinții, avem responsabilitatea de a-i susține în rugăciune, ca Dumnezeu să păzească mințile și inimile lor și să le dea putere să facă în fiecare zi alegeri bune. În rândurile următoare doresc să enumăr mai multe cauze de rugăciune care să ne ajute să fim specifici în mijlocirea pentru copiii noștri. Motivele de rugăciune sunt din cartea „Praying the Scriptures for your Children”, scrisă de Jodie Berndt. Cartea nu este tradusă în limba română, însă dacă aveți posibilitatea să o citiți în limba engleză, o recomand cu căldură.

Ideea principală a cărții este transformarea anumitor versete din Biblie în rugăciuni pentru copiii noștri. De asemenea, tot ce vedem în viața personajelor biblice poate sluji ca punct de plecare pentru mijlocirea noastră: Îi vom cere lui Dumnezeu, pentru copiii noștri, lucrurile bune pe care le observăm la aceste personaje și-L vom ruga să îi ferească de cele negative. Pe lângă aceasta, autoarea ne încurajează să fim atenți și prezenți în viața copiilor noștri și să folosim orice moment în care copiii sunt dispuși și disponibili să ne asculte, pentru a le arăta și a le vorbi despre dragostea și harul lui Dumnezeu.

Iată câteva dintre motivele de rugăciune pentru copiii noștri:

1. Să fie mântuiți;

2. Să iubească Cuvântul Lui Dumnezeu;

3. Să își folosească darurile/abilitățile pentru slava lui Dumnezeu;

4. Să vorbească despre Împărăția lui Dumnezeu;

5. Să aibă înțelepciune și discernământ alegerile pe care le fac;

6. Să aibă o inimă îndreptată spre slujire;

7. Să arate bunătate și compasiune;

8. Să fie harnici și disciplinați în ceea ce fac;

9. Să ne rugăm pentru siguranța lor și pentru sănătate fizică;

10. Să ne rugăm pentru protecție spirituală;

11. Să ne rugăm pentru sănătatea lor emoțională și pentru o stimă de sine corectă;

12. Să ne rugăm pentru copii când trec prin momente dificile;

13. Să ne rugăm pentru relațiile lor de prietenie;

14. Să ne rugăm pentru relația lor cu frații și surorile de trup:

15. Să ne rugăm pentru relațiile cu profesorii lor;

16. Să ne rugăm pentru relația lor cu noi, părinții;

17. Să ne rugăm pentru copiii noștri, ca ei să înțeleagă și să descopere scopul/sensul pentru care au fost creați;

18. Să ne rugăm pentru viitorul soț/viitoare soție și relația de căsătorie din viitor;

19. Să ne rugăm pentru o administrare înțeleaptă a timpului și a resurselor financiare;

20. Să ne rugăm pentru copiii noștri și când aceștia se vor muta din casa noastră și vor avea propriile lor familii.

Închei această scurtă prezentare cu un citat care mi-a plăcut foarte mult: „Vestea bună este că oricât de multe greșeli facem ca părinți, harul lui Dumnezeu este mai mult decât suficient pentru a acoperi aceste greșeli. Vestea rea este că oricât de multe lucruri corecte facem în ceea ce privește îndreptarea copiilor noștri către Hristos, nu-i vom putea face să Îl iubească pe Hristos. Putem însă să îi învățăm despre Hristos, să le cântăm, să îi încurajăm, să fim modele bune de credință și să ne înconjurăm cu oameni credincioși și evlavioși pe care și ei să-i observe; putem să le povestim despre credincioșia și protecția lui Dumnezeu și, mai presus de toate acestea, putem să ne rugăm pentru ei.”

Recenzia a apărut și în revista Cuvântul Adevărului, în numărul din luna septembrie 2021.

Drumul către libertate, Yeonmi Park


Recent am terminat de citit una dintre cele mai dureroase povești de până acum. Este vorba despre „Drumul spre libertate”, autobiografia lui Yeonmi Park, refugiată din Coreea de Nord. Am câteva lecturi la activ despre Holocaust și despre comunism, dar gândul că ceea ce am citit în cartea scrisă de Yeonmi Park încă se întâmplă și astăzi în Coreea de Nord m-a tulburat foarte tare.

Autoarea poveștește detalii despre bunicii și părinții ei și despre cum în prima parte a copilăriei – pentru că tatăl ei făcea diverse afaceri la negru – au reușit să aibă o viață ceva mai bună decât alți oameni din Coreea de Nord. Acest „bine” nu a durat prea mult și Yeomni împreună cu sora ei mai mare au suferit de frig, foame și au cunoscut mult prea devreme ce înseamnă spaima. Relatarea despre cum cele două surori erau lăsate singure în casă zile întregi (cu mâncare extrem de puțină, în frig și fără curent electric) pentru ca mama lor să meargă să muncească, a fost greu de digerat pentru mine, mai ales că în acea perioadă Yeonmi avea doar cinci ani, cât are și Tudor acum.

Hotărârea familiei lui Yeonmi de a fugi din Coreea de Nord le aduce acestora speranță, dar și foarte multă suferință și durere. În drumul lor spre libertatea din Coreea de Sud întâlnesc diverși oameni care le vând pentru bani pe Yeonmi și pe mama acesteia. Întâlnesc însă și oameni cu intenții bune printre care se numără și misionari creștini care le vorbesc despre Dumnezeu, și prin intermediul unei organizații care se ocupa de refugiați, Yeonmi și mama ei pot să ajungă într-un final în Coreea de Sud.

Deși au reușit să treacă de toate obstacolele întâmpinate în fuga lor din țara natală, nici în Coreea de Sud nu au parte de o viață ușoară, cel puțin nu la început. Acomodarea cu democrația și cu libertatea nu sunt deloc ușoare pentru cineva care a crezut în modul cel mai sincer că „mult iubitul conducător îi poate citi chiar și gândurile”.

Chiar dacă nu aude niciun cuvânt de încurajare în noua viață pe care o începe, Yeonmi Park nu se dă bătută și se hotărăște să muncească cât de mult poate pentru a recupera toți anii de școală pe care i-a ratat. Efortul ei dă roade, iar în prezent Yeonmi profesează ca avocat a victimelor traficului de persoane din China și lucrează pentru a promova drepturile omului în Coreea de Nord și în întreaga lume.

Povestea lui Yeonmi Park nu este ușor de citit. Am simțit de multe ori nevoia să opresc lectura pentru că toată suferința descrisă în carte nu are cum să te lase indiferent. Cu toate astea, vă recomand să citiți „Drumul spre libertate”, și cu siguranță la finalul cărții vă veți reaminti cât de binecuvântați sunteți cu ceea ce aveți.

Cartea a apărut la editura Polirom.