Pauză


Mi-am dat seama de două lucruri: 1) nu mai știu ce să fac cu momentele libere și 2) mă simt vinovată atunci când se întâmplă să nu am nimic de făcut.
Am uitat cum e să mă opresc. Am uitat cum e să mă relaxez. Am uitat cum e să mă bucur de pauze…și am uitat să îmi iau pauze. Și nu mă refer doar la pauze de la activitate și muncă fizică, ci pauze de la frământat gânduri.

În ultima vreme în mintea mea nu a mai fost liniște, s-a auzit mereu acel uruit al morii care macină gânduri, îndoieli, planuri, care caută răspunsuri.

….și nu vă frământați mintea. Luca 12:29

 

Știu că această agitație interioară ține și de felul meu de a fi (nu îmi place să tărăgănez lucrurile, vreau mereu să văd rezultate, mai mereu termin treaba înainte de deadline-ul stabilit) și cred că totul s-a accentuat de când sunt mamă și de când totul trebuie făcut pe fugă pentru că altfel risc să rămân cu treaba neterminată sau chiar neîncepută.

Dar nu e numai despre temperament și despre a fi mamă, ci și despre credință și încredere. A vrea mereu să am totul planificat, a crede că lucrurile nu vor merge bine dacă eu nu fac ACUM și AICI acel CEVA atât de important îmi arată că mă bazez mai mult pe mine decât pe harul și puterea lui Dumnezeu.

Opriți-va și să știți că Eu sunt Dumnezeu. Psalmul 46:10

 

E nevoie să mă opresc și să îmi amintesc că El e Domn, iar căile Lui sunt mult mai netede și mai simple decât planurile și ideile mele. E nevoie să mă opresc și să îmi odihnesc gândurile în Cuvântul Lui;  să transform îngrijorările în rugăciune și să reînvăț cum să ascult răspunsurile. Să mă odihnesc în promisiunile Lui.  Să nu mai încerc eu să aranjez totul…ci doar să fac ce ține de mine și apoi să aștept.

Sursa foto

 

 

 

Advertisements

Surse de inspirație


Am în minte câteva siteuri și locuri care îmi oferă resursele de care am nevoie pentru mai multe aspecte din viața mea de zi cu zi și vreau să vi le spun și vouă. Cine știe, poate vă vor fi de folos.

Bucătărie

Edith’s kitchen – un blog plin de rețete interesante, apetisante și bine explicate.
Nu fac parte din categoria celor pasionați de gătit, dar în ultima perioadă (mai exact de când Tudor a trecut de etapa piureurilor de legume/fructe) am început să încerc rețete noi și să gătesc des. Nu sunt atât de talentată și curajoasă în a inova și în a încerca combinații de gusturi și arome, așa că blogul lui Edith îmi e cu adevărat de ajutor. Toate rețetele încercate mi-au ieșit și au fost pe placul nostru. Iată aici, aici și aici ultimele rețete făcute zilele astea.

Biscuim – un blog cu rețete pentru copii, dar și pentru părinți. De când am descoperit blogul Simonei Ionescu, m-am liniștit. Și nu exagerez deloc când spun asta. Când Tudor avea 7 luni și ceva și încheiasem cu schema de introducere a legumelor, am intrat în panică: ce-i dau eu să mănânce copilului? Am început să caut pe internet și slavă Domnului rețete pentru bebeluși sunt din plin, dar fie nu-mi plăceau mie, fie nu-mi ieșeau, fie Tudor nu accepta rezultatul final. La vizita de rutină de la pediatru mi s-a zis că bebelușul e cam portocaliu….de la atâția morcovi și cartofi dulci. Clar ceva nu era bine în ce făceam. Dar cumva (nu mai știu cum) am descoperit biscuim.ro și mi-a plăcut din prima. Se vede că rețetele sunt făcute de o mamă cu copil mic care nu are prea mult timp la dispoziție și care în timp ce gătește e atentă și la ce face prichindelul ei. Toate rețetele încercate au intrat în meniul lui Tudor, eu am căpătat încredere în a încerca alimente noi pentru el și curaj să-i gătesc des, pentru că rețetele mi se par chiar ușor de făcut, sunt sănătoase și diverse. Iată aici, aici și aici ultimele rețete făcute zilele astea.

Locuri

Jucării Reciclate Veteranilor – un loc pe care l-am descoperit de când avea Tudor câteva luni și unde merg cam o dată pe lună sau mai rar. Jucăriile sunt second hand, (cred că) sunt aduse din Anglia și se vând la kilogram. Eu merg când kilogramul este de 30 lei/20 lei și de fiecare dată am găsit jucării funcționale, educative și trainice. Când lotul se schimbă, șansele să găsești lucruri frumoase este mult mai mare.

Biblioteca Metropolitană București Un loc unde merg cam o dată la trei săptămâni. O singură dată am luat două cărți pentru mine, în rest merg cu Tudor și împrumut cărți pentru vârsta lui. La început am luat doar cărți cartonate pe care să nu le poată rupe, dar apoi, când am văzut că nu e tentat să le strice, am început să împrumut și cărți necartonate și până acum pe toate le-am înapoiat în stare bună, fără rupturi sau mâzgăleli. Tudor nu se simte prea confortabil acolo pentru că nu-i place de doamnele bibliotecare (în general se acomodează mai greu cu străinii) așa că nu am răgaz prea mult să caut cât aș vrea. Când aud de câte o carte potrivită pentru vârsta lui, o caut de acasă în catalogul online și dacă o au la filiala unde mergem noi le rog pe doamnele de acolo să mi-o dea de pe raft.
Și ca să nu o mai lungesc: Biblioteca Metropolitană are filiale în fiecare sector din București, are locuri amenajate pentru copii (câteva jocuri, mese și scaune), se organizează sesiuni de citit povești (cred că pentru copiii de la 3 ani în sus), pentru abonament este necesar doar buletinul, iar cărțile le poți împrumuta pe o perioadă de trei săptămâni și dacă mai ai nevoie poți merge să prelungești termenul.

Bloguri/Site-uri

Jurnal de prințese – un blog cu activități pentru copii, tips&tricks pentru părinți, recomandări de cărți pentru copii și în general idei utile despre viața unei familii cu copii mici. Mariana scrie într-un mod organizat și aerisit și o admir pentru că deși are 3 copii își face timp și pentru blog.

Goodreads – locul unde caut cât de bine cotată e o carte, unde intru când vreau să mai văd ce cărți mai citesc cei din lista mea de prieteni, ce feedback are o carte pe care vreau să o citesc etc. Din păcate mulți dintre prietenii mei despre care știu că citesc mult nu sunt activi pe acest site. Din teama de a nu pierde timp cu o carte proastă evit destul de mult să citesc cărți recent apărute sau scrise de autori despre care nu știu nimic (știu, nu e chiar ok ce fac) și tocmai de aceea am nevoie de păreri din partea celor pe care îi cunosc sau din partea celor despre care știu că au gusturi bune în materie de cărți. O persoană activă care citește mult și al cărei profil îl urmăresc este Irina Trancă.

Photo by Element5 Digital on Unsplash

Guest post: Recomandări de lectură de la Andreea Ștefănică 2018


Irina se ține de tradiție și publică pentru al IV lea an consecutiv recomandări de lectură pentru noul an.
Iată mai jos câteva dintre cărțile pe care le-am citit în 2017.
Alte două liste cu propuneri de lectură pentru noul an le găsiți pe blogul Cartea e o viață.
Lecturi cu folos!

CARTEA E O VIAŢĂ

Așa cum v-am obișnuit, și anul acesta am rugat-o pe Andreea Ștefănică să facă o listă de recomandări de lectură pentru cititorii acestui blog. Mulțumim, Andreea!


View original post 675 more words

Nu există copii răi


Afirmația sau mai bine zis negația „nu există copii răi” nu este o revelație personală, ci este titlul unei cărți de parenting care a apărut în 2017 și pe care mi-a împrumutat-o o prietenă.
Auzisem despre carte dar nu am fost tentată să o cumpăr pentru că nu sunt de acord cu titlul ei, dar dacă tot mi s-a oferit posibilitatea să o citesc, gratis, am zis să-i acord puțin timp. Și dacă tot am citit-o, m-am gândit să fac un rezumat pentru cei interesați de subiect dar și pentru prietena care mi-a împrumutat-o și care nu a apucat să o citească încă. 🙂

Am deschis cartea având în minte adevărul biblic și anume: cu toții ne naștem cu o natură păcătoasă și suntem înclinați să facem răul. Acest adevăr se aplică și nou născuților, chiar dacă ne vine greu să credem că un bebeluș pufos, moale, care doarme în brațele mamei lui și care zâmbește gingaș ar putea fi rău sau ar putea face ceva rău în mod intenționat.

Autoarea cărții, Janet Lansbury, spune că în spatele unui comportament negativ al unui copil se află o nevoie neîmplinită. Până la un punct sunt de acord, dar din ce am mai văzut la Tudor și din ce am mai povestit și cu alte mămici,  există și momente de rebeliune și răzvrătire chiar dacă prichindeii au toate rezervoarele emoționale pline și toate nevoile fizice împlinite.

Discuția pe acest subiect se poate întinde mult mai mult decât mi-am propus eu să scriu, așa că vreau să mă limitez doar la aspectele pe care îmi propun să le pun în aplicare în relația cu Tudor:

  1. Să vorbesc cu el la persoana I. Până să citesc cartea asta nu mi-am dat seama că atunci când vorbesc cu Tudor nu mă adresez direct lui, deși eu vorbesc cu el și el știe din tonul meu că vorbesc cu el. Totul suna cam așa: „ce face Tudor?”, „gata, s-a trezit Tudor?”, „ce vrea Tudor să mănânce?” Așa că și eu și Dragoș am început să ne corectăm în privința asta.
  2. Să îl înțeleg când e supărat, să nu îl forțez să se liniștească ci să îi dau voie să se descarce. Și pe mine m-ar deranja dacă cei de lângă mine mi-ar spune: „hai nu mai plânge, hai nu te mai supăra” în timp ce eu chiar cred că am motive să fiu tristă/supărată.
    Motivele pentru care se supără un copil sunt, în ochii noștri, niște banalități dar pentru ei sunt lucruri importante.
  3. Să încerc pe cât posibil să-i explic tot ce fac, tot ce vom face, astfel încât să poată anticipa ce urmează și să știe la ce se să aștepte: „mâncăm și apoi mergem să dormim/ne spălăm pe dinți etc.
  4. Să fiu fermă și clară atunci când îi spun ceva. De multe ori m-am trezit că îl întreb pe el: „vrei să stai aici până vin eu de la baie?” „mă lași 5 minute să spăl vasele?”
  5. Să-i ofer opțiuni acolo unde se poate : „te joci cu jucăria asta sau desezeni?” „citim cartea asta sau asta?”

Cartea „Nu există copii răi” este despre cum să educi un copil cu blândețe, fără pedepse și fără a-i induce sentimentul de rușine. Eu sunt de părere că dincolo de a corecta anumite comportamente greșite ale copilului este mult mai important să căutăm căi pentru a ajunge la inima acestuia și să-l ajutăm să înțeleagă care este problema de fapt. Iar pentru asta recomand din toată inima cartea lui Tedd Trip: „Păstorind o inimă de copil”.

Închei cu un citat care mi-a plăcut: „Un obiectiv ce trebuie urmărit în procesul de educație ar fi să creștem copii pe care nu doar să-i iubim, ci în a căror companie ne face plăcere să fim.” (Magda Gerber)

Sursă foto